refuza
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. refuser)
Etimologie: (fr. refuser)
1. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge.
2. a nu da (ceva ce ți s-a cerut).
3. a se priva de, a renunța la ceva.
4. refl. a se sustrage, a se eschiva.
5. intr. (mar.; despre vânt) a se roti spre prora navei.