Dictionar

șuta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. shooter)

1. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut.
 

parașuta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parachuter)

1. a (se) lansa din avion cu parașuta.
 
 

piesuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (piesă + -uță)

1. diminutiv al lui piesă; piesă mică (de teatru, teatrală, dramatică); (rar) piescioară.
 
 

sutană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soutane)

1. haină preoțească lungă, încheiată cu nasturi de sus până jos; anteriu.
 

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
 

agorot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agorot)

1. monedă divizionară a Israelului, a suta parte dintr-un shekel.
 
 
 

at 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. at)

1. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip.
 

aurar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurar)

1. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană.