Dictionar

zel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zèle, lat. zelus)

1. râvnă, sârguință; ardoare.
2. exces de ~ = sârguință exagerată.
 

fuzel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. fusel)

1. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe, sub acțiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor.
 

gazel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ghazel)

1. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de proveniență orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeași rimă ca cea a primului distih.
 

zelator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. zélateur)

1. (om) zelos; zelot.
 

zelos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (zel + -os)

1. plin de zel; zelator.
 

zelot, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. zélote)

1. (adept) al zelotismului; fanatic religios; zelator.
2. șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase.
 

zelotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zélotisme)

1. mișcare naționalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepți se entuziasmau pentru legea lui Moise și evitau contactul cu cei de alt neam.
2. exces de zel, fanatism religios.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

acalefe

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. acalèphes)

1. (zool.) clasă din încrengătura zoofitelor care include meduzele mari; scifozoare.
 

acantofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu țepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.
 

acheilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achéilie)

1. absența congenitală a buzelor.
 

acicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.