fuzel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. fusel)

1. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe, sub acțiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor.

fuzelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fuselage)

1. corpul unui avion sau al unui planor.

fuzelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. fuselé)

1. care are forma unui fus, care se îngustează spre unul sau spre ambele capete.

ampenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare și de comandă din planuri fixe și mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
3. aripa unei săgeți.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcția vântului.

babord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bâbord)

1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă).
2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave.

bifuzelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + fuzelat)

1. (despre avioane) care are două fuzelaje.

calaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calage)

1. calare.
2. mod de așezare a aripii sau ampenajelor față de fuzelajul unui avion.
3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele în cală.
4. adâncime la care se cufundă în apă o navă.

carlingă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carlingue)

1. parte a fuzelajului în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor.
2. piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave.

celulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești.
4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion.
7. formație de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.