berkeleian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. berkeleyen)

1. I. care se referă la George Berkeley (1685- 1753) sau la berkeleism.
2. II. adept al berkeleismului.

enciclopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédie)

1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.

minirestaurant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + restaurant)

1. restaurant cu un număr redus de locuri (sub 75); restaurant mic.

orientalizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orientalisant)

1. influențat de Orient.
2. stil ~ = stil artistic rezultând în urma influențelor orientale suferite între anii 700 și 575 a. Chr., de civilizațiile din bazinul mediteranean.

polar

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.