OK
X
POLI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. poly-, cf. gr. polys „mult, numeros, abundent”)
1.
„mult,
complex,
numeros,
supranumerar”.
poliacetat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (poli- + acetat)
1.
~
de
vinil
=
produs
macromolecular,
prin
polimerizarea
acetatului
de
vinil,
folosit
la
fabricarea
lacurilor
și
a
vopselelor,
a
adezivilor
etc.
poliachenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polyakène)
1.
fruct
compus
din
mai
multe
achene.
poliacid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polyacide)
1.
(corp)
cu
mai
multe
funcții
acide.
poliad, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. poliade)
1.
(ant.)
divinitate
~ă
=
divinitate
care
proteja
în
mod
special
o
cetate.
poliadenită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polyodénite)
1.
inflamație
a
mai
multor
ganglioni.
aboli
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)
1.
a
anula,
a
suprima
(o
lege,
o
instituție,
o
stare
social-politică).
aboliționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abolitionnisme)
1.
mișcare
politică
apărută
la
sfârșitul
sec.
XVIII
în
S.U.A.,
care
susținea
desființarea
sclavajului.
2.
curent
de
opinie
care
susține
necesitatea
abolirii
unor
relații
sociale,
a
unui
regim
politic,
unei
pedepse.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
absolutism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absolutisme)
1.
regim
politic
în
care
un
monarh
concentrează
în
mâinile
sale
întreaga
putere;
autocrație.
2.
concepție
care
stă
la
baza
unei
monarhii.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.