polaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. polarité)

1. proprietate a unui corp, a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite.
2. (fil.) formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc.
3. puncte care definesc relația dintre doi termeni de opoziție, dar care se presupun reciproc.
4. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcții diferite.

polaritate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT polaritas
2. FR polarité
3. EN polarity
4. DE polarität
5. RU полярность
6. HU végeken vagy pólusokon elhelyezkedő

bipolaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bipolarité)

1. starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc.
2. (psiho.) starea unei persoane bipolare; tulburare bipolară.
3. posibilitatea de a locui la ambii poli.

polar

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.

polarizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. polarisation)

1. stare a unui corp care prezintă polaritate; polarizare.
2. stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare.
3. ~a luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea și de efectele luminii polarizate.

ecvipolar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aequipolaris, fr. équipolaire)

1. cu polaritate egală.