conjugate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conjuguées)

1. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3).

polar

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.

stereocameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stereo1- + cameră)

1. cameră fotografică cu două obiective, care permite înregistrarea simultană a două imagini conjugate.

stereofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréophotographie)

1. ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate.
2. dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite.

stereografometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréo-graphomètre)

1. aparat fotogrammetric folosit la stereorestituția fotogramelor conjugate.

stereoproiectare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. stéréoprojection)

1. operație de dublă proiectare a două fotograme conjugate.

stereorestituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréorestitution)

1. restituție a unei porțiuni din scoarța terestră înregistrată pe fotograme conjugate.