polar

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.

apolar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT apolaris
2. FR apolaire
3. EN apolar
4. DE apolar
5. RU безполярный
6. HU sarkosság nélküli

bipolar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bipolaris
2. FR bipolaire
3. EN bipolar
4. DE bipolar; zweipolig; doppelpolig
5. RU биполярный; двухполюсный
6. HU kétsarkú, bipoláris

ecvipolar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aequipolaris
2. FR équipolaire
3. EN equipolar
4. DE äquipolär
5. RU рaвнополярный
6. HU egyenlő sarkúságú

ecvipolar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aequipolaris, fr. équipolaire)

1. cu polaritate egală.

multipolar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT multipolaris
2. FR multipolaires
3. EN multipolar
4. DE multipolar
5. RU мульиполярный
6. HU multipoláris, többsarkú, többpólusú

POLARI-, POLARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. polari-, polaro-, cf. lat. polus, gr. polos „pol”)

1. „ (referitor la) polarizare”.

aisberg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. iceberg)

1. bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare.

alocor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochore)

1. care prezintă alocorie.
2. care polarizează două sau mai multe formații vegetale înrudite.

analizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyseur)

1. instrument pentru determinări analitice.
2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.
3. orice aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații.

antarctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antarctique, lat. antarcticus)

1. se spune despre regiunile emisferei sudice situate între cercul polar de sud și Polul Sud; care se referă la aceste regiuni.
2. situat la Polul Sud; austral.
3. (antonim) arctic.

antipolară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipolaire)

1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.

astrocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + compas)

1. instrument de navigație în mările polare care indică direcția cu o alidadă ce vizează un astru.