OK
X
actualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actualisme)
1.
principiu
de
cercetare
și
interpretare
a
istoriei
Pământului
pe
baza
comparării
fenomenelor
geologice
din
trecut
cu
cele
actuale.
actualist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. actualiste)
1.
adept
al
actualismului.
actualitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actualité)
1.
timpul
prezent.
2.
ceea
ce
este
actual;
(pl.)
evenimente
curente,
la
ordinea
zilei.
actualiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actualiser)
1.
a
face
să
devină
actual;
(p.
ext.)
a
reînvia
ceva.
actualizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (actualiza)
1.
care
a
fost
adus
la
zi;
(re)adus
în
prezent.
2.
corespunzător
cu
gusturile
și
cerințele
prezentului.
3.
(prin
ext.)
reînviat.
actinopterigieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)
1.
pl.
subclasă
de
pești
fosili,
osoși,
majoritatea
peștilor
actuali.
bibliotecar, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m.f., II. s.n., III. adj.
Etimologie: (fr. bibliothécaire)
1.
I.
persoană
care
se
ocupă
cu
administrarea
unei
biblioteci;
(prin
ext.)
persoană
care
lucrează
într-o
bibliotecă.
2.
II.
program
care
permite
crearea,
actualizarea
și
utilizarea
unei
biblioteci.
3.
III.
care
se
referă
la
bibliotecă.
4.
(var.)
biblioticar.
buletin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bulletin)
1.
act,
livret
oficial
care
atestă
identitatea
unei
persoane.
2.
adeverință
prin
care
se
consemnează
ceva.
3.
scurtă
comunicare
oficială
cuprinzând
informații
de
actualitate.
4.
periodic
editat
de
o
instituție
specializată:
referate,
studii
și
informații
dintr-un
anumit
domeniu;
publicație
periodică
oficială
care
cuprinde
legi,
decrete,
decizii
etc.
5.
~
de
vot
=
imprimat
cu
numele
candidaților
la
o
alegere.
comentator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. commentateur, lat. commentator)
1.
cel
care
interpretează
o
situație,
un
eveniment,
o
operă
literară,
istorică
etc.
2.
(spec.)
ziarist
care
comentează
știri
de
actualitate.
contemporaneitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. contemporanéité)
1.
epoca
contemporană,
care
există,
care
se
petrece
în
zilele
noastre;
actualitate.
2.
ceea
ce
caracterizează
epoca
contemporană;
ceea
ce
are
un
caracter
contemporan,
actual.
3.
faptul
de
a
exista
în
aceeași
epocă.
4.
existența
a
două
sau
mai
multe
persoane,
două
sau
mai
multe
lucruri,
în
aceeași
perioadă
de
timp.
5.
simultaneitatea
existenței
sau
a
prezenței.
6.
(var.)
contemporanitate.
contractualist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (it. contrattualista)
1.
I.
referitor
la
contractualism,
doctrină
socială,
politică
și
juridică,
apărută
în
secolul
XVII,
fondată
pe
principiul
contractului
social.
2.
II.
adept
al
contractualismului.