autocrat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. autocrate, gr. autokrates)

1. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut.

autocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocratique)

1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.

autocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.

autocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocratisme)

1. concepție, doctrină bazată pe autocrație.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.

autocrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocrator, gr. autokrator)

1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute.
2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

autocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocratique)

1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.

autocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocratisme)

1. concepție, doctrină bazată pe autocrație.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

potentat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potentat, lat. potentatus)

1. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat.
2. (p. ext.) om puternic, influent.

monocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monocratie)

1. sistem politic în care puterea aparține unei singure persoane (șefului statului); autocrație.