autoritativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. autoritativ)

1. care impune cu autoritate ceea ce pare a fi un adevăr incontestabil.

anarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)

1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului și autorității.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
4. (antonim) legitimist.

autocrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocrator, gr. autokrator)

1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute.
2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului.

aviz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avis)

1. înștiințare oficială; documentul prin care se face.
2. punct de vedere, părere.
3. apreciere, rezoluție a unei autorități; consimțământ.

competență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compétence, lat. competentia)

1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva.
2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții.
3. a fi de ~a cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina ~a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu.
4. știința lingvistică implicită, interiorizată de subiecții vorbitori ai unei limbi.
5. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.
6. (biol.) capacitate a celulelor de a reacționa la semnale de dezvoltare.

conspirație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conspiration, lat. conspiratio)

1. acord secret între mai multe persoane pentru a răsturna puterea stabilită; complot.
2. uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva statului și autorităților publice, sau împotriva oricărei alte organizații.
3. (var.) (înv.) conspirațiune.

cvasicontract

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-contrat)

1. aranjament fără o perfectare legală; angajament implicit, independent de orice contract.
2. contract imperfect încheiat între guvern și producător în vederea încurajării unei anumite producții.
3. acord între autoritățile publice și un producător pentru a susține o producție.
4. (var.) cuasicontract.