OK
X
basorelief
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. bassorilievo, fr. bas-relief)
1.
sculptură
în
care
figurile
ies
în
relief
pe
un
fond
scund.
columnă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. columna)
1.
monument
de
forma
unei
coloane
împodobite
cu
basoreliefuri,
în
amintirea
unui
personaj
sau
eveniment
istoric.
friză 1
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (fr. frise)
1.
porțiune
a
antablamentului,
între
arhitravă
și
cornișă,
decorată
cu
picturi,
cărămizi
smălțuite,
mozaicuri
sau
basoreliefuri.
2.
fâșie
orizontală
continuă,
împodobită
cu
picturi
sau
sculpturi,
la
partea
superioară
a
unui
edificiu,
deasupra
tapetului
unui
perete,
în
jurul
unui
vas,
sarcofag
etc.
3.
chenar
care
încadrează
o
pardoseală
de
parchet.
4.
ramă
masivă
de
lemn
în
care
se
prind
tăbliile
unei
uși.
lapidariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. lapidarium)
1.
(în
evul
mediu)
tratat
despre
pretinsele
proprietăți
curative
sau
magice
ale
pietrelor
prețioase.
2.
colecție
de
pietre
gravate
sau
sculptate
(basoreliefuri,
statui);
locul
în
care
se
păstrează.
medalion
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. medaglione, fr. médaillon)
1.
bijuterie
ovală
sau
rotundă
în
care
se
păstrează
o
fotografie,
o
mică
amintire
(care
se
poartă
la
gât).
2.
ornament
rotund
sau
oval
de
fațadă
sau
de
mobilier,
care
cuprinde
un
basorelief,
o
inscripție.
3.
motiv
în
formă
de
romb
care
se
aplică
în
mijlocul
unei
țesături.
4.
preparat
culinar
de
formă
rotundă
sau
ovală.
5.
scurtă
scriere
literară
în
proză,
articol
critic
în
care
se
schițează
portretul
unei
personalități.
6.
spectacol,
emisiune
dedicată
evocării
unui
scriitor,
muzician
etc.
mesopotamian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mésopotamien)
1.
care
aparține
Mesopotamiei.
2.
artă
~ă
=
artă
dezvoltată
în
Mesopotamia,
caracterizată,
în
arhitectură,
prin
zigurate,
prin
pereți
decorați
cu
ceramică
smălțuită
policrom,
cu
picturi
murale
și
cu
basoreliefuri,
iar
în
sculptură
prin
admirabile
statui,
portrete,
tauri
înaripați
și
reliefuri
cu
scene
de
vânătoare.
metopă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métope, lat. metopa)
1.
interval
între
triglifele
unei
frize
dorice,
cu
basoreliefuri.