Dictionar

emanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
 

emanaționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émanationnisme)

1. (teologie) ideea că totul emană din altceva și că lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.
 

emanatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)

1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism.
 

emanatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. émanatiste)

1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).
2. adept al emanatismului.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

actinifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinifère)

1. care produce emanații radioactive.
 

agil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)

1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
 

alegorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.
 

antigrizutos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigrisouteux)

1. prevăzut cu dispozitive speciale de protecție contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanații de grizu.
 

aromă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum.
2. substanța însăși.