Dictionar

hazard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hasard)

1. întâmplare (neașteptată).
2. joc de ~ = joc de noroc.
3. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme.
4. soartă, destin.
 

hazarda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hasarder)

1. refl a întreprinde ceva la voia întâmplării; a se aventura; a risca.
 

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.
 

amuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amusant)

1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
 

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

aventura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.
 

clovnerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clownerie)

1. comportare de clovn; număr de clovn; bufonerie.
2. vorbă sau acțiune plină de haz.
3. (var.) clovnărie, clownerie.