comițialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.

malarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. malaria)

1. boală infecțioasă provocată de hematozoarul palustru, care se manifestă prin friguri puternice și intermitente; paludism.

moniliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moniliforme)

1. (despre un canal, cordon, filament) în formă de șirag de mărgele, cu umflături globuloase intermitente.
2. (biologie) care prezintă alternativ gâtuiri și umflături (precum un rozariu sau un șirag de mărgele).

psofogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psophogénie)

1. acces convulsiv, provocat prin stimulări sonore intermitente.

stadiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

1. fiecare dintre fazele unei evoluții, care se succed într-o ordine în general cunoscută și imuabilă, care sunt caracterizate de fenomene notorii; etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază.
2. (embriologie) fiecare dintre etapele diviziunii celulare și dezvoltării fetale.
3. (botanică) etapa ciclului de dezvoltare a unei plante.
4. (geologie) fiecare dintre stările succesive ale unui sol sau ale unei roci.
5. (medicină) fiecare fază sau perioadă a unei febre intermitente.
6. (medicină) perioadă în cursul unei boli caracterizată prin apariția unor simptome și semne clinice specifice.
7. (la Freud) fiecare dintre fazele evoluției libidinale a copilului către maturitatea sexuală.
8. (zoologie) fază particulară a dezvoltării animalelor.
9. (antic.) veche unitate de măsură pentru lungime, care variază în funcție de locație, având 600 de picioare grecești în medie, sau aproximativ 185 de metri.
10. distanță care corespunde unui stadion; stadie, (prin ext.) stadion.
11. (var.) (înv.) stadium.

licărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. licări)

1. faptul de a licări; licărit, licăriș.
2. lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; scânteiere, pâlpâire.
3. sclipire, lucire, strălucire (a metalelor, pietrelor prețioase, obiectelor lucioase, ochilor etc.).
4. (fig.) ușoară aparență.
5. (var.) licurire.