metodicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj., adv. (înv.)  
Etimologie: (rs. методический)

1. adj. care este alcătuit cu metodă; metodic.
2. adj., adv. (care se desfășoară) după un plan organizat; metodic.

metodicește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (metod + -icește)

1. în mod metodic; sistematic.

antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mișcare.
4. refl. a se înflăcăra.

cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

medical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médical)

1. referitor la medic(ină).
2. concediu ~ = concediu de boală; gimnastică ~ă = sistem de exerciții metodice de gimnastică având ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau fiziologice.