OK
X
navigabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. navigable, it. navigabile)
1.
(despre
ape)
pe
care
se
poate
naviga.
navigabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. navigabilité)
1.
calitatea
unei
ape
de
a
fi
navigabilă.
2.
stare
a
unei
nave
de
a
se
menține
pe
apă,
a
unei
aeronave
de
a
putea
zbura.
barjă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barge)
1.
barcă
cu
o
velă
pătrată,
pentru
pescuitul
pe
râuri.
2.
navă
cu
fundul
plat,
pentru
transporturi
grele
pe
căile
navigabile.
canalizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. canalisable)
1.
care
poate
fi
canalizat.
2.
(un
râu
sau
altă
cale
navigabilă)
care
poate
fi
transformat
într-un
canal.
chei
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quai)
1.
construcție
pe
malul
unei
ape
navigabile
pentru
încărcarea
și
descărcarea
navelor,
servind
totodată
la
consolidarea
malului
și
pentru
a
preveni
inundațiile;
(p.
ext.)
stradă
de-a
lungul
unui
astfel
de
mal.
2.
rampă
de
încărcare-descărcare
a
vagoanelor
de
cale
ferată.
draga
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. draguer)
1.
a
săpa
sub
apă
și
a
îndepărta
materialul
săpat
cu
ajutorul
unei
drage.
2.
a
curăța
de
mine
o
cale
navigabilă.
dragă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drague)
1.
navă
special
echipată
pentru
dragarea
sub
apă.
2.
plasă
de
formă
specială
cu
care
se
colectează
exemplare
din
flora
și
fauna
subacvatică.
3.
dispozitiv
(dintr-un
cablu
lung,
remorcat
de
nave
speciale)
folosit
la
înlăturarea
minelor
submarine
de
pe
o
cale
navigabilă.
ecluză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. écluse)
1.
construcție
hidrotehnică
amplasată
pe
o
cale
navigabilă,
care
permite
trecerea
navelor
de
la
un
nivel
al
apei
la
altul;
stăvilar.
2.
cameră
metalică
etanșă,
presurizată,
la
partea
superioară
a
unui
cheson,
destinată
intrării
și
ieșirii
personalului
sau
materialelor;
campană.
3.
cameră
care
permite
ieșirea
echipajului
dintr-un
submarin,
sub
apă,
fără
inundarea
acestuia.
4.
compartiment
special,
cu
etanșeizare
comandată,
al
unei
nave
spațiale,
destinat
ieșirii
cosmonauților
în
spațiul
cosmic.