Dictionar

preliminar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. préliminaire)

1. I. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (prin ext.) prealabil.
2. II. etapa de introducere sau pregătire pentru ceva mai important.
3. (pl.) ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative.
4. etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive.
 

preliminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (prelimina)

1. (cont.) includere în mod treptat în cheltuielile curente a unor sume reprezentând cheltuieli viitoare.
 

preliminariamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. préliminairement)

1. în mod preliminar; înainte de a intra în materie; (înv.) prealabilmente.
 

eseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. essai)

1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul.
2. încercare; probă.
3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj.
4. (sport) încercare.
5. (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor.
 

introductiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. introductif)

1. de introducere, de (la) început; preliminar.
 

intuiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.
4. inspirație, presentiment.
 

lemă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lemme, gr. lemma)

1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme.
2. (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință.
3. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical.
 

preconcasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. préconcassage)

1. (industria minieră) concasarea preliminară a minereului și uneori a cărbunelui; concasare grosieră.
 

preconcentrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + concentrat)

1. produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.