burbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourbe)

1. reziduu din substanțe mucilaginoase etc., pe fundul recipientelor în care se limpezește mustul.

capsulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe.
2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație.
4. înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
5. cașetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică.

etanș, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. étanche)

1. (despre aparate, recipiente, conducte etc.) care nu permite intrarea sau ieșirea unui fluid.

reziduu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résidu, lat. residuum)

1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material.
2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide.

reîncărcat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. reîncărca)

1. (despre vehicule, recipiente etc.) care a fost umplut din nou.
2. care a fost încărcat din nou într-un vehicul, într-un recipient.
3. (despre arme) umplut din nou cu cartușe; rearmat.

vârfuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. vârfui)

1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.