Dictionar

variabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variabilité)

1. însușirea a ceea ce este variabil.
2. capacitate a organismelor vii de a-și modifica caracterele morfofiziologice în cursul evoluției ca rezultat al adaptării la mediu.
3. (mat.) proprietate a unei cantități sau funcții algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite.
4. însușire a unui cuvânt de a prezenta forme diferite.
 

variabilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT variabilitas
2. FR variabilité
3. EN variability
4. DE Variabilität; Veränderbarkeit; Veränderlichkeit; Verschiedenartigkeit; Abänderungsfähigkeit; Mannigfaltigkeit
5. RU изменчивость; вaриaбильность
6. HU változékonyság, változatosság
 

darwinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. darwinisme)

1. concepție evoluționistă potrivit căreia speciile animale și vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală.
2. ~ social = concepție sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existență și ale selecției naturale la viața socială.
 

eredobiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hérédobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază fenomenele eredității și variabilității organismelor vii.
 

genetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. génétique)

1. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză; ereditar.
2. inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.
3. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii.
 

lamarckism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lamarckime)

1. teorie care explică evoluția filogenetică a organismelor prin influența condițiilor de mediu, a variabilității acestora și a moștenirii caracterelor dobândite.
 

mobilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mobilité, lat. mobilitas)

1. însușirea de a fi mobil.
2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta.
3. capacitate a feței de a-și schimba expresia.
4. (fig.) nestatornicie.
5. schimbare, transformare, variabilitate.
 

morfofilogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphophylogenèse)

1. studiu al genezei variabilității morfologice în cursul filogeniei.