indiciu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. indicium, după fr. indice)
Etimologie: (lat. indicium, după fr. indice)
1. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru.
2. particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt.
3. (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces.