Dictionar

scont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. sconto)

1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat.
2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență.
 

discont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. discomte, ger. Diskont, it. disconto)

1. procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor.
2. reducere, rabat la prețul de vânzare, risturnă; discount.
3. (var.) discomt, disconto.
 

reescont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réescompte)

1. scontare la o bancă a unei polițe deja scontate.
 

sconta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. scontare)

1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont.
2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte.
 

scontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. scontabile)

1. (despre efecte, cambii) care se poate sconta.
 

scontator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. scontatore)

1. (cel) care efectuează operații de scont.
 

antipalagă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. antipallage, gr. antypallage)

1. anacolut în care discontinuitatea sintactică reprezintă o abatere de la congruența cauzală în propoziție; schimbare reciprocă.
 

banking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. banking /principle/)

1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economiști englezi, care susțineau că mijloacele de circulație nu se pot reduce numai la aur și la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emiși de bănci pe baza (re)scontării polițelor comerciale.
 

bumerang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)

1. armă de luptă și de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băștinași, care, aruncată, neatingând ținta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situație când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.
 

bustrofedon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boustrophédon)

1. scriere foarte veche, în care rândurile mergeau fără discontinuități.
 

continuitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)

1. faptul, însușirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei.
4. (anton.) discontinuitate.
 

corpuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corpusculaire)

1. care se referă la corpusculi, la atomi.
2. filosofie ~ă = doctrina lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.
3. (fizică) teorie ~ă = teorie care avansează teza discontinuității materiei.