Dictionar

 

semnatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. signataire)

1. (cel) care semnează un act, un tratat etc.
 
 
 

agendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notițe referitoare la anumite date.
2. ordine de zi.
 

alonim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allonym)

1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.
2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.
 

anale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.
2. publicație științifică periodică.