bitern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bittern)

1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obținerea sării marine.

lectistern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lectisterne)

1. (ant.) banchet în cinstea zeilor, reprezentați ca participanți prin statui culcate pe paturi de ceremonie.

strat extern

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stratum externum
2. FR couche externe
3. EN outer layer
4. DE Außenschicht
5. RU нaружный слой
6. HU külső réteg

tern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terne)

1. fără luciu, șters, mat.
2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton.

ternă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terne)

1. combinație de trei elemente.
2. (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale.
3. (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală.

ternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ternaire, lat. ternarius)

1. format din trei unități, divizibil cu3.
2. (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen).
3. (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.