succes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succés, lat. successus)

1. reușită, izbândă; rezultat bun.
2. cu ~ = cu rezultate bune.
3. primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc.

insucces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. insuccés)

1. nerealizare a unei acțiuni, a unui obiectiv dorit sau intenționat; lipsă de succes; nereușită, eșec.
2. (antonime) succes, reușită.

succesibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. successible)

1. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moștenire.

succesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succession, lat. successio)

1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc.
2. (jur.) moștenire.
3. avere lăsată ca moștenire.
4. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.
5. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat.
6. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta.

succesiune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT succesio
2. FR succesion
3. EN succesion
4. DE Sukzession
5. RU сукцессия; следовaние; последовaтельность
6. HU szukceszió, egymásra következés

succesiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT succesivus
2. FR successif; succédané
3. EN succesive; following
4. DE allmählich; nachfolgend; aufeinanderfolgend; sukzessiv
5. RU последовaтельный
6. HU folytatólagos, egymás után következő

succesiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. succesif, lat. successivus)

1. (și adv.) care se succedă neîntrerupt.
2. progresiv, treptat.

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.

acrescământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

alelogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélogenèse)

1. succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.

algoritmizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algoritmiza)

1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee și prescripții succesive.

alterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2).