încetare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. înceta)
Etimologie: (v. înceta)
1. acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit.
2. (loc. adv.) fără (de) ~ = necontenit, neîncetat.
3. (expr.) ~ din viață = moarte, deces.