OK
X
recolta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. récolter)
1.
a
strânge,
a
aduna
recolta.
2.
(fig.)
a
culege.
3.
a
lua
sânge,
spută,
urină
etc.
pentru
a
le
analiza
în
laborator.
4.
a
preleva
probe
pentru
analiză.
recoltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. récolte)
1.
strângere
a
roadelor
pământului;
recoltare,
cules.
2.
cantitate
totală
de
produse
agricole
culese
într-o
anumită
perioadă;
rod.
3.
epoca,
timpul
recoltării.
4.
(fig.)
rezultatul
unei
culegeri.
recoltă; colecție; colectare (de ciuperci)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
collectio
2.
FR
moisson;
récolte;
cueillette
3.
EN
crop;
harvest
4.
DE
Ernte;
Kollektion;
Sammelgut;
Sammlung
5.
RU
коллекция
(rрибникa);
сбор
(rрибникa)
6.
HU
termés;
gyűjtemény,
gombabegyűjtés
recoltabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récoltable)
1.
(despre
cereale,
fructe)
care
poate
fi
recoltat.
recoltat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (recolta)
1.
acțiunea
de
a
recolta
și
rezultatul
ei;
strângere
a
recoltei;
recoltare.
2.
mașină
de
~
=
mașină
pentru
recoltarea
produselor
agricole
cultivate.
recoltat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (recolta)
1.
(despre
cereale,
fructe
etc.)
care
a
fost
cules,
strâns
sau
adunat.
2.
(despre
sânge,
urină,
spută
etc.)
care
a
fost
prelevat
spre
a
fi
supus
unor
examene
de
laborator.
ansă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)
1.
toartă
de
care
se
prinde
un
vas,
un
coș
etc.
2.
fir
de
platină
sau
de
nichelină
în
formă
de
laț,
care
servește
la
recoltarea
sau
la
însămânțarea
microorganismelor.
3.
formație
anatomică
în
formă
de
toartă.
4.
depresiune
profundă
a
liniei
malurilor
mării,
formând
un
golf
larg.
5.
retragere
a
malului
unui
râu
datorită
eroziunii.
batometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bathomètre)
1.
instrument
pentru
recoltarea
probelor
de
aluviuni
sau
de
apă
de
mare
de
la
diferite
adâncimi.
botanieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (botan/o/- + -ieră)
1.
cutie
metalică
folosită
pe
teren
de
botaniști
pentru
recoltarea
și
transportarea
plantelor.
ciclu 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cycle, lat. cyclus)
1.
succesiune,
șir
de
fenomene,
de
stări,
de
manifestări
care
se
produc
în
cadrul
unui
proces
repetabil
totdeauna
în
aceeași
ordine.
2.
teoria
~
ului
istoric
=
teorie
care
susține
că
procesul
istoric
se
desfășoară
în
cerc
închis,
printr-o
„veșnică
întoarcere”.
3.
serie,
număr
de
luni,
ani
etc.
după
care
se
reproduc
constant
anumite
fenomene.
4.
serie
de
producții
literare,
muzicale,
de
opere
științifice
etc.
având
o
temă
comună.
5.
lanț
închis
de
atomi
din
molecula
unei
substanțe.
6.
ansamblu
de
valori
succesive
luate
de
o
mărime
periodică
în
timpul
unei
perioade.
7.
~
pe
secundă
=
herț;
~
de
producție
=
perioadă
în
decursul
căreia
obiectele
muncii
trec
prin
toate
fazele
procesului
de
producție,
până
la
stadiul
de
produs
finit;
(agr.)
perioada
de
la
pregătirea
terenului
până
la
recoltarea,
livrarea
sau
depozitarea
producției.
decoleta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décolleter)
1.
a
tăia
(la
strung)
un
material
în
formă
de
bare
succesive.
2.
a
îndepărta
coletul2
împreună
cu
frunzele
la
sfeclă,
la
recoltarea
rădăcinilor.
exsicata
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. exsiccata)
1.
colecție
de
plante
uscate
recoltate
de
pe
un
anumit
teritoriu
și
inserate
într-un
ierbar.