OK
X
glosar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. glossarium, fr. glossaire)
1.
listă
de
cuvinte
mai
puțin
cunoscute,
întâlnite
într-un
text
sau
culese
dintr-o
regiune,
însoțite
de
explicații.
recoltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. récolte)
1.
strângere
a
roadelor
pământului;
recoltare,
cules.
2.
cantitate
totală
de
produse
agricole
culese
într-o
anumită
perioadă;
rod.
3.
epoca,
timpul
recoltării.
4.
(fig.)
rezultatul
unei
culegeri.
sinoptic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. synoptique, gr. synoptikos)
1.
adj.
care
permite
o
privire
generală.
2.
meteorologie
~ă
=
ramură
a
meteorologiei
care
reprezintă
și
analizează
mișcările
de
ansamblu
ale
atmosferei;
hartă
~ă
=
hartă
cu
date
meteorologice
culese
simultan
în
diferite
localități,
servind
la
prognozarea
timpului
pentru
următoarele
ore
sau
zile.
3.
s.
f.
metodă
de
lucru
a
meteorologiei
din
analiza
sinoptică
a
vremii.
spaționa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. spationieren)
1.
(poligrafie)
a
lungi
sau
a
scurta
rândurile
culese,
distanța
dintre
litere,
cifre
arabe,
caractere
cu
spații
albe
sau
semne
de
punctuație;
a
spația.
spațiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. spatium, după fr. espace)
1.
formă
fundamentală
de
existență
a
materiei,
inseparabilă
de
aceasta,
având
aspectul
unui
întreg
neîntrerupt
cu
trei
dimensiuni
și
care
exprimă
ordinea
în
care
sunt
dispuse
obiectele
și
procesele.
2.
întindere
nemărginită
care
cuprinde
corpurile
cerești;
văzduh.
3.
~
aerian
=
spațiul
de
deasupra
unui
stat,
supus
suveranității
acestuia;
~
cosmic
=
spațiul
în
afara
stratosferei
Pământului;
~
maritim
=
spațiu
geografic
cuprinzând
apele
mărilor
și
oceanelor,
fundul
și
subsolul
acestora.
4.
loc,
suprafață,
întindere
limitată.
5.
(mil.)
~
de
siguranță
=
distanță
minimă
până
la
care
se
pot
apropia
trupele
proprii
de
obiectivul
asupra
căruia
se
trage
fără
a
risca
să
fie
lovite
de
focul
propriu;
~
mort
=
porțiune
de
teren
dinapoia
unei
creste
sau
a
unui
obstacol
în
care
un
obiectiv
nu
poate
fi
lovit
prin
trageri
directe.
6.
loc
între
două
obiecte;
distanță,
interval.
7.
~
verde
=
teren
plantat,
în
perimetrul
unei
așezări.
8.
distanță
cuprinsă
între
două
linii
orizontale
ale
portativului.
9.
(poligr.)
interval
alb
lăsat
între
cuvintele
sau
rândurile
culese;
(p.
ext.)
instrument
care
servește
la
obținerea
acestei
spațieri.
10.
(mat.)
mulțime
de
elemente
(puncte)
având
anumite
proprietăți.
11.
(cib.)
totalitatea
semnelor
acceptate
la
intrarea
sau
produse
la
ieșirea
unui
element
de
sistem.
tipolitografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. typolithographie)
1.
procedeu
de
imprimare
a
unor
texte
culese
cu
litere
mobile,
mai
întâi
pe
hârtie
și
apoi
pe
piatră
litografică
sau
placă
de
metal.