recolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récolter)

1. a strânge, a aduna recolta.
2. (fig.) a culege.
3. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator.
4. a preleva probe pentru analiză.

recoltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récolte)

1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules.
2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod.
3. epoca, timpul recoltării.
4. (fig.) rezultatul unei culegeri.

recoltă; colecție; colectare (de ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT collectio
2. FR moisson; récolte; cueillette
3. EN crop; harvest
4. DE Ernte; Kollektion; Sammelgut; Sammlung
5. RU коллекция (rрибникa); сбор (rрибникa)
6. HU termés; gyűjtemény, gombabegyűjtés

recoltabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récoltable)

1. (despre cereale, fructe) care poate fi recoltat.

recoltat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (recolta)

1. acțiunea de a recolta și rezultatul ei; strângere a recoltei; recoltare.
2. mașină de ~ = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate.

recoltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (recolta)

1. (despre cereale, fructe etc.) care a fost cules, strâns sau adunat.
2. (despre sânge, urină, spută etc.) care a fost prelevat spre a fi supus unor examene de laborator.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

batometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathomètre)

1. instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apă de mare de la diferite adâncimi.

botanieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (botan/o/- + -ieră)

1. cutie metalică folosită pe teren de botaniști pentru recoltarea și transportarea plantelor.

ciclu 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cycle, lat. cyclus)

1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine.
2. teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”.
3. serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene.
4. serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună.
5. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe.
6. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade.
7. ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției.

decoleta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décolleter)

1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive.
2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor.

exsicata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. exsiccata)

1. colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar.