consfătui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (con- + sfătui)

1. refl. a se sfătui împreună; a se consulta.

sfătuială

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (sfătui + -eală)

1. acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei; sfătuire.

conciliabul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaților schismatici.

conferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)

1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanților unor state, organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor șefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale organizației, a alege organele sale de conducere etc.
5. consfătuire, convorbire.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieții politice, sociale sau culturale și reprezentanți ai presei.

consfătui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (con- + sfătui)

1. refl. a se sfătui împreună; a se consulta.

consfătuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (consfătui)

1. acțiunea de a se consfătui.
2. ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun.

consilia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. conseiller, lat. consiliari)

1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
4. (antonim) a deconsilia.

consilier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. conseiller)

1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare.
5. membru al unui consiliu.