pretor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. praetor)

1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului.
2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară.
3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție.

interpretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interpréteur, engl. enterpreter)

1. (inform.) procesor specializat care efectuează traducerea instrucțiunilor în „limbaj mașină” și comandă execuția lor.

pretorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pretor + -at)

1. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2).

pretoriadă

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (pretor + -iadă)

1. provincie romană guvernată de un pretor (magistrat roman); provincie pretoriană.

pretorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prétorial)

1. referitor la pretor.

pretorian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. praetorianus, fr. prétorien)

1. adj. care ține de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.

pretorianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prétorianisme)

1. situație din Roma antică, în care pretorienii aveau o influență predominantă.

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.

pretorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pretor + -at)

1. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2).

pretorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prétorial)

1. referitor la pretor.

pretorian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. praetorianus, fr. prétorien)

1. adj. care ține de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.

pretorianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prétorianisme)

1. situație din Roma antică, în care pretorienii aveau o influență predominantă.

pretoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praetorium, fr. prétoire)

1. reședința pretorului roman; loc unde acesta își exercita funcția.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.