OK
X
amarilidacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amaryllidacées)
1.
familie
de
plante
monocotiledonate
erbacee,
cu
staminele
și
ovarul
aderent
la
calciu:
ghiocelul.
amarilis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amaryllis)
1.
plantă
erbacee
cu
bulb
și
cu
flori
mari,
colorate.
amarina
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. amariner)
1.
a
instrui
echipajul
unei
nave
pentru
serviciul
la
bord;
a
obișnui
cu
meseria
de
marinar
sau,
mai
general,
a
obișnui
cu
marea;
a
amariniza.
călămări
Parte de vorbire:
vb. tr. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
a
întregi
o
bârnă,
adăugându-i
o
bucată
sau
umplându-i
o
scobitură.
preamări
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (preamări)
1.
a
prezenta
ca
având
proprietăți
deosebite;
a
ridica
în
slavă
pe
cineva
sau
ceva;
a
lăuda,
a
elogia,
a
slăvi,
a
glorifica,
a
preaslăvi.
2.
(antonime)
a
defăima,
a
denigra.
amarina
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. amariner)
1.
a
instrui
echipajul
unei
nave
pentru
serviciul
la
bord;
a
obișnui
cu
meseria
de
marinar
sau,
mai
general,
a
obișnui
cu
marea;
a
amariniza.
apoteoza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. apothéoser)
1.
(ant.)
a
trece
în
rândul
zeilor;
a
deifica,
a
diviniza.
2.
(fig.)
a
acorda
(cuiva)
onoruri
neobișnuite;
a
preamări,
a
slăvi.
apoteoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1.
(ant.)
solemnitate
de
trecere
(a
unui
erou,
a
unui
împărat)
în
rândul
zeilor.
2.
(fig.)
preamărire,
slăvire,
glorificare.
3.
denumire
a
scenelor
finale
cu
caracter
solemnă
și
triumfal
din
opere
sau
balete;
încheiere
solemn
a
unei
piese
muzicale.
august, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)
1.
(ca
epitet
dat
monarhilor
sau
membrilor
familiilor
princiare)
preamărit,
slăvit.
2.
(fig.)
maiestuos,
măreț,
impunător.
beril
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
1.
(mineral.)
silicat
natural
de
beriliu
și
aluminiu,
sub
formă
de
cristale
prismatice,
incolore
sau
divers
colorate,
folosit,
în
funcție
de
culoare,
ca
piatră
prețioasă
(smarald,
acvamarin,
heliodor
etc.).
criogenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cryogénie)
1.
tehnica
producerii
temperaturilor
foarte
joase.
2.
metoda
îmbălsămării
prin
înghețare.