conecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. connecter, lat. connectere)

1. a lega între ele două sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o mașină etc. la circuitul electric.

deconecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconnecter)

1. tr. a suprima o conexiune.
2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1).
3. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde.

interconecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interconnecter)

1. a pune în relație două sau mai multe sisteme de producere ori de consum al electricității, sisteme de calcul etc.

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.

autosincronizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +sincronizare)

1. operație simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu rețeaua.

cabla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. câbler)

1. a instala cabluri de telecomunicații; a conecta la o rețea electrică, telefonică, tv.
2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu.

colostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colostomie)

1. (med.) procedură chirurgicală de creare a unui anus artificial, constând în conectarea unui segment al colonului de peretele abdominal printr-o mică deschidere, care face posibilă evacuarea scaunelor într-un buzunar special lipit pe burtă; coloproctie.

comutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutație.
2. totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.
3. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.
4. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar.