facilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. faciliter, lat., it. facilitare)

1. a înlesni, a ușura, a favoriza.

facilitare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (facilita)

1. acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare a producerii unui eveniment etc.
2. (med.) proces în virtutea căruia un fenomen normal sau anormal este accelerat sau stimulat.

facilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)

1. însușirea a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. mijloc care permite executarea fără efort, fără dificultate.
3. dispoziție naturală sau dobândită, care permite realizarea unui lucru, acțiuni etc. fără dificultate, fără efort.
4. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor.
5. ~ăți de plată = condiții, termene acordate pentru a ușura plata unei datorii.
6. (depr.) tendința de a acorda orice cu multă ușurință.
7. (depr.) absența de efort, care duce la o lipsă de calitate; superficialitate.

facilitator

Parte de vorbire:  s.m. (s.f. facilitatoare)  
Etimologie: (engl. facilitator)

1. persoană care facilitează realizarea unui proces într-o întreprindere.
2. persoană care face ca lucrurile să meargă mai bine.
3. ceea ce facilitează, face mai ușoară, o acțiune etc.

autohaltă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.

cefalotripsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalotripsie)

1. operație de zdrobire a capului fătului în pântecele mamei pentru a facilita scoaterea lui.

clasificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. classification)

1. acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; clasificare.
2. distribuirea sistematică în clase, categorii et cetera, în general pentru a facilita studiul ființelor, lucrurilor sau noțiunilor având caracteristici comune.
3. (var.) (înv.) clasificațiune.

epiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épi)

1. dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgătoare către larg, pentru a micșora lățimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare.

facilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)

1. însușirea a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. mijloc care permite executarea fără efort, fără dificultate.
3. dispoziție naturală sau dobândită, care permite realizarea unui lucru, acțiuni etc. fără dificultate, fără efort.
4. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor.
5. ~ăți de plată = condiții, termene acordate pentru a ușura plata unei datorii.
6. (depr.) tendința de a acorda orice cu multă ușurință.
7. (depr.) absența de efort, care duce la o lipsă de calitate; superficialitate.

fart

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fart)

1. substanță ceroasă cu care sunt unse tălpile schiurilor, sau ale plăcilor de glisare (snow-boarduri), pentru a preveni aderarea acestora la zăpadă și pentru a facilita alunecarea; unsoare pentru schiuri.