OK
X
fibros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fibreux)
1.
format
din
fibre,
cu
aspect
de
fibre.
2.
țesut
~
=
țesut
elastic
din
fibre
conjunctive.
fibrosarcom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fibrosarcome)
1.
tumoare
fibroasă
a
pielii
cu
o
malignitate
mai
redusă.
fibroscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fibroscope)
1.
endoscop
din
fibre
optice,
care
permite
explorarea
cavităților
profunde
ale
organismului.
fibroscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fibroscopie)
1.
examen
endoscopic
cu
ajutorul
fibroscopului.
adenofibrom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adénofibrome)
1.
(med.)
tumoare
glandulară
benignă,
din
celule
și
fibre
conjunctive;
tumoră
benignă
a
sânului
compusă
din
țesut
fibros
și
țesut
glandular
care
ajunge
la
glanda
mamară;
fibroadenom.
adipofibrom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. adipofibroma)
1.
(med.)
lipom
cu
cantități
mari
de
țesut
fibros;
lipofibrom.
aponevrozită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aponévrosite)
1.
(med.)
inflamație
a
unei
aponevroze.
2.
(med.)
~
plantară
=
afecțiune
dureroasă
a
piciorului
cauzată
de
inflamarea
fasciei
plantare,
învelișul
fibros
al
tendonului
care
formează
arcul
piciorului;
fasciită
plantară.
bataj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. battage)
1.
operația
de
lovire
repetată
cu
bătătoarea
a
masei
de
material
fibros,
în
filatură.
2.
utilajul
cu
care
se
execută.
cordon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cordon)
1.
cingătoare
(de
stofă,
de
piele
etc.)2.
conductor
electric
de
liță,
izolat
și
strâns
într-un
înveliș
protector.
2.
corp
fibros.
3.
structură
anatomică
cilindrică
lungă.
4.
~
litoral
=
fâșie
îngustă
de
uscat
rezultată
din
acumularea
aluviunilor
aduse
de
valuri
și
de
curenții
marini,
care
separă
marea
de
un
golf
sau
de
o
lagună;
perisip.
5.
margine
a
unei
monede
cu
grosimea
mai
mare
decât
partea
centrală.
6.
(arhit.)
mulură
orizontală
pe
un
perete.
II
șir
de
posturi
militare
de
pază;
șir
de
soldați
care
păstrează
ordinea
în
anumite
poziții.
7.
~
sanitar
=
totalitatea
măsurilor
de
izolare
la
care
este
supusă
o
zonă
bântuită
de
o
contagiune;
formație
militară
care
asigură
această
izolare.
delint
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délint)
1.
material
fibros
din
lintersul
extras
de
pe
semințele
de
bumbac,
materie
primă
la
fabricarea
hârtiei
fine
și
a
mătăsii
artificiale.