imun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immun, lat. immunis)

1. care prezintă imunitate; care este imunizat.
2. se spune despre un organism care rezistă la acțiunea unui agent patogen.
3. (fig.) insensibil (la).

imund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immundus, fr. immonde)

1. murdar; oribil, dezgustător.

imundicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immondicité)

1. murdărie, impuritate; imundiție.

imundiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. immondizia)

1. lucru murdar, respingător sau impur care provoacă dezgust; murdărie foarte mare; imundicitate.
2. (fig.) calitatea a ceea ce este necurat din punct de vedere moral.

imunitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immunuitaire)

1. cu caracter de imunitate.

imunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immunité, lat. immunitas)

1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.

alergic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.

antianafilaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antianaphylaxie)

1. condiție imunologică care împiedică stări anafilactice.

antiblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiblastique)

1. (despre un ser imun) care împiedică dezvoltarea germenului corespunzător anticorpilor serului respectiv.

antiser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisérum)

1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.