Dictionar

profag

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. prophage)

1. (microbiologie) bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență.
2. (virologie) virus al cărui material genetic este integrat în genomul gazdei; provirus.
 

profan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profane, lat. profanus)

1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu.
2. (om) care nu ține de religie; laic.
 

profana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. profaner, lat. profanare)

1. a pângări; (p. ext.) a necinsti.
 

profanațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.
 

profanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.
 

profascist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pro1- + fascist)

1. favorabil fascismului, care susține pe fasciști.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

abundent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)

1. care abundă; în cantitate mare; profuz.
2. (var.) abundant.
3. (antonim) rar.
 

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.