tribună
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. tribune, it., lat. tribuna)
Etimologie: (fr. tribune, it., lat. tribuna)
1. estradă, loc înălțat de unde vorbesc oratorii.
2. (fig.) focar de răspândire a unor idei, teorii etc.
3. construcție platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la festivitate, la o demonstrație etc.
4. construcții anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor.
5. galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; emporă.