OK
X
ambianță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambiance)
1.
mediu
(natural
sau
cultural),
anturaj,
societate
în
care
trăiește
cineva.
ambient
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl., fr. ambient, it. ambiente)
1.
spațiu
care
înconjoară
un
lucru
sau
o
ființă
vie,
în
care
se
mișcă
sau
trăiește;
mediu
înconjurător.
2.
(fig.)
complex
de
condiții
sociale,
culturale
și
morale
în
care
trăiește,
sau
se
află,
și
își
dezvoltă
personalitatea
o
persoană;
ambianță.
ambienta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (ambient)
1.
a
crea
un
ambient,
o
ambianță
(plăcută).
ambiofonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambiophonie)
1.
ambianță
sonoră
printr-o
reverberație
artificială
a
sunetelor.
atmosferă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1.
strat
de
aer
care
înconjură
unele
corpuri
cerești.
2.
masă
de
gaze
aflată
într-un
spațiu
în
care
se
produce
o
reacție
fizico-chimică.
3.
(fig.)
stare
de
spirit;
mediu,
cadru,
ambianță.
4.
unitate
de
măsură
a
presiunii.
cadru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1.
structură
de
rezistență
din
bare
de
lemn,
metal,
beton
armat
etc.,
legate
rigid;
suport
pentru
diferite
aparate.
2.
ramă.
3.
aparat
de
gimanstică
pentru
mișcări
de
mlădiere.
4.
pervaz.
5.
(fig.)
mediu,
ambianță.
6.
(fig.)
limitele
în
care
se
desfășoară
o
activitate,
o
acțiune.
7.
element
al
unei
mărci
poștale,
detaliul
exterior
al
desenului.
8.
imagine
înregistrată
pe
un
film
fotografic;
clișeu,
negativ.
9.
subdiviziune
a
acțiunii
unui
film,
reprezentând
o
succesiune
continuă
de
imagini;
câmp(1).
10.
(tv.)
figura
descrisă
de
spotul
fascicolului
electronic
la
explorarea
unei
imagini.
11.
antenă
de
forma
unei
bobine,
cu
un
număr
mic
de
spire,
în
recepțiile
radioelectrice
și
în
radiogoniometrie.
12.
(pl.)
serviciu
administrativ
al
unei
întreprinderi,
instituții
etc.
care
se
ocupă
cu
angajarea
și
evidența
personalului.
13.
efectiv
al
unei
întreprinderi,
instituții,
organizații
etc.;
(sg.)
cel
care
face
parte
dintr-un
asemenea
efectiv.
climat 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. climat)
1.
climă.
2.
(fig.)
atmosferă
socială,
morală;
ambianță.