breker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. braker)

1. pliuri de cord limitate de zona de rulare a unei anvelope.

cauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caoutchouc)

1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.
2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc.

dragster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dragster)

1. cursă automobilistică în care preocuparea principală este atingerea unei viteze cât mai mari pe o distanță scurtă, cu plecarea de pe loc.
2. mașină în formă ciudată formată dintr-un sașiu de bare din oțel sudate foarte alungit, în partea din față cu două roți subțiri și ușoare, iar în spate având două roți cu anvelope mari și rezistente, folosită în astfel de curse.

filobuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. filobus)

1. vehicul electric pe anvelope alimentat de linii aeriene și care permite transportul public de pasageri în mediul urban; troleibuz, (reg.) firobuz.

manșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchon)

1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.
2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.
3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.
4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.
5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

plastic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. plastic)

1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor.
2. varietate de exploziv.