OK
X
astrofotometrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. astrophotométrie)
1.
(astronomie)
știință
a
măsurării
intensității
luminoase
a
stelelor;
fotometrie
astronomică.
ecuatorial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. équatorial)
1.
adj.
de
(la)
ecuator,
specific
ecuatorului.
2.
zonă
~ă
=
zonă
de
circa
10
grade
care
se
întinde
de
o
parte
și
de
alta
a
ecuatorului;
climă
~ă
=
climat
din
zona
ecuatorială,
temperatură
constant
ridicată
și
pluviozitate
abundentă;
coordonate
~e
=
sistem
de
coordonate
prin
care
se
determină
poziția
aștrilor
în
raport
cu
ecuatorul
ceresc.
3.
care
împarte
în
două
jumătăți.
4.
(biol.)
placă
~ă
=
plan
median
al
unei
celule
unde
cromozomii
fisurați
se
grupează
în
cursul
mitozei.
5.
s.
n.
lunetă
astronomică
pentru
observarea
mișcării
stelelor
și
determinarea
coordonatelor
lor
ecuatoriale.
înclinație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inclination, lat. inclinatio)
1.
înclinare.
2.
(fig.)
vocație.
3.
(mat.)
unghi
format
de
o
dreaptă
(sau
de
un
plan)
cu
o
dreaptă
(sau
cu
un
plan)
de
referință.
4.
~
astronomică
=
unghiul
format
de
planul
orbitei
unui
astru
cu
planul
orbitei
Pământului;
~
magnetică
=
unghiul
format
de
direcția
câmpului
magnetic
terestru
cu
planul
orizontal.
parsec
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. parsec)
1.
unitate
astronomică
de
distanță,
de
3,26
ani-lumină.
refractor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. réfracteur, germ. Refraktor)
1.
lunetă
astronomică
cu
obiectivul
din
mai
multe
lentile.
2.
dispozitiv
optic
care
schimbă
direcția
unui
fascicul
de
lumină
prin
refracție.
refracție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réfraction, lat. refractio)
1.
deviere
a
unui
fascicul
de
radiații
luminoase,
sonore
sau
a
unei
unde
electromagnetice
care
străbate
medii
transparente
(de
densități)
diferite.
2.
~
astronomică
=
deviere
a
razei
de
lumină
a
unui
astru
de
la
direcția
rectilinie,
datorită
refracției
sale
în
atmosfera
terestră;
indice
de
~
=
număr,
câtul
dintre
viteza
unei
radiații
electromagnetice
în
vid
și
viteza
ei
în
mediul
din
care
provine.