decilaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décilage)

1. diviziune a unui ansamblu statistic în zece clase cu efective egale.

defectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défectivité)

1. însușirea de a fi defectiv, de a prezenta imperfecțiuni sau lipsuri.
2. (gramatică) caracterul substantivelor sau verbelor defective, care au flexiunea incompletă sau care nu se întrebuințează la anumite forme gramaticale.
3. (electronică) prezența defectelor în cristalul unui semiconductor.
4. (muzică) însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.

impedanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impédance, germ. Impedanz)

1. mărime caracteristică unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne și cele ale curentului care trece prin circuit.
2. ~ acustică = mărime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonoră și fluxul acustic corespunzător.
3. mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem.

refacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reface)

1. acțiunea de a (se) reface.
2. operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului.

supletiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supplétif)

1. care completează; care servește ca supliment.
2. (gramatică) referitor la supletivism.
3. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt; care este capabil să completeze formele lipsă în paradigma verbelor sau a substantivelor defective.
4. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ.
5. (drept) care este folosit atunci când nu ne putem baza pe alt text.
6. (militărie) califică combatanții recrutați temporar pentru a suplimenta armata regulată.

voltampermetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voltampèremètre)

1. instrument pentru măsurarea produsului dintre valorile efective ale intensității și ale tensiunii unui curent electric alternativ.
2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru și ampermetru pentru curent continuu.