matura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. maturare, germ. maturieren)

1. a (se) maturiza.

armatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. armatura)

1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

maturație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maturation, lat. maturatie)

1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate.
2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă.
3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice.
4. stadiu de colectare a unui abces.

maturație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT maturatio
2. FR maturation
3. EN maturation
4. DE Reifen
5. RU созревaние
6. HU magérés, termés érés, érési időpont

palmatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palmature)

1. malformație congenitală a mâinii constând din reunirea printr-o pieliță a degetelor.

sfumatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. sfumatura)

1. estompare, nuanțare (de culoare, de sunet).
2. (fig.) nuanță, deosebire imperceptibilă.

acrocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyste)

1. chist sferic, gelatinos, la maturația celulelor generative.

adenoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.

amficarpogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphicarpogène)

1. care produce fructe pe sol, dar cu maturație subterană.

anucleat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. anucléé)

1. (celulă) lipsită de nucleu.
2. (biol.) califică celulele care și-au pierdut nucleul în timpul maturației sau în urma unui proces patologic.

apersonalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (a- + personalizare)

1. depersonalizare nevrotică, ca un deficit de responsabilitate matură de a se conduce în viață.