prelucrativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (prelucra + -/t/iv)

1. cu caracter de prelucrare.

alimentator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentateur)

1. adj. care alimentează.
2. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei mașini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

bac 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Backe)

1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc.
2. piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri.
3. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

banc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. postament, suport care susține o mașină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

biber

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (germ. Biber)

1. I. (zool.) mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor.
2. II. blană de castor; blana prelucrată a acestui animal.