acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

autodeclanșator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + declanşator)

1. mecanism destinat punerii în mișcare automat a obturatorului aparatului fotografic.

bioacumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bioaccumulation)

1. proces de acumulare în structura solului a substanțelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor de plante și animale.

contragrifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-griffe)

1. gheară a aparatului de luat vederi care imobilizează pelicula în timpul expunerii.

crisofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chrysophyle)

1. adj. cu frunze de culoare galbenă-aurie.
2. s. f. pigment care apare în urma descompunerii clorofilei, toamna, care colorează frunzele în galben.

cuponiadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cupon + -/i/adă)

1. (peior.) campania primirii și depunerii cupoanelor de privatizare.