urcelnic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. urcoi)

1. (Olt; în credințele populare) gaură prin care iese și intră strigoiul în mormânt.

urceol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urcéole, lat. urceolus)

1. (bot.) organ în formă de urcior.

urceolat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT urceolatus; urceolaris; urceiformis
2. FR urcéolé; urniforme; en cruche
3. EN urceolar; urceolate; urn-shaped; urniform; gyalectiform
4. DE urnenförmig; krugförmig; krugig; becherartig; krügleinförmig
5. RU урновидный; кувшинчaтый
6. HU bögre alakú, korsószerű

urceolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urceolé)

1. (bot.; despre organe) în formă de sac.

ascensional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascensionnel)

1. care tinde să urce; suitor, urcător.

autohaltă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

catolicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catholicisme)

1. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului etc.

clinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clinoïde)

1. (anat.) în formă de pat.
2. (med.) se spune despre apofizele osului sfenoid, a căror întâlnire constituie un fel de pat, șaua turcească.

kasidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kasside)

1. specie a liricii turce și persane, asemănătoare cu oda.