gazetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta)

1. publicație periodică; ziar, jurnal.
2. ~ de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la probleme specifice locului de muncă.

gazetar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gazetă + -ar)

1. cel care lucrează în ziaristică; ziarist.

gazetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gazetar + -ie)

1. activitatea de culegere, verificare, comentare și publicare de fapte în mass-media, pentru a le aduce în atenția publicului; profesiunea celui care colaborează la o gazetă; ziaristică.

radiogazetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + gazetă)

1. emisiune de știri și comentarii transmisă prin radio.

folicular

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. folliculaire)

1. (peior.) jurnalist fără talent și fără scrupule; scrib, gazetăraș.

gazetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gazetar + -ie)

1. activitatea de culegere, verificare, comentare și publicare de fapte în mass-media, pentru a le aduce în atenția publicului; profesiunea celui care colaborează la o gazetă; ziaristică.

jurnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. journal)

1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); observații științifice însemnate zi de zi.
2. ~ de bord = registru de însemnări pentru faptele care survin în timpul drumului unei (aero)nave; ~ de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, în care ofițerul de cart înscrie date referitoare la navigație.
3. ziar, gazetă.
4. caiet, registru în care se înscriu operațiile de contabilitate zi de zi.
5. emisiune de radio sau de televiziune care prezintă știri, informații de imediată actualitate.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

jurnalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. journaliste)

1. persoană a cărei ocupație este jurnalismul, care inițial scria doar în presa tipărită; ziarist, gazetar.
2. reporter, cineva care relatează profesional despre știrile și evenimentele actuale.
3. vânzător de ziare.

jurnalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. journalistique, /II/ germ. Journalistik)

1. adj. referitor la preză; ziaristic, gazetăresc.
2. s. f. profesiune de jurnalist; ziaristică, gazetărie.