Dictionar

legato

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. legato)

1. adv. (muz.) legat, susținând neîntrerupt sunetul unei note.
2. s. n. pasaj dintr-o compoziție executat în acest mod.
 

legătorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (legător + -ie)

1. atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc.
2. meseria legătorului de cărți.
 

legatorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. legatoria (provincia))

1. provincie romană condusă de un legat.
 

amiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înțelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
 

bosism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bossisme)

1. organizare electorală puternic dezvoltată în S.U.A., potrivit căreia alegătorii se grupează în jurul șefilor.
 

calico

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. calico, fr. calicot)

1. pânză imprimată, mai ales în legătoria de cărți.
 

capsator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă.
2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.
3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc.
 

comprehensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compréhensif, lat. comprehensivus)

1. care înțelege repede și just; inteligent, ager, pătrunzător.
2. înțelegător, binevoitor.
 

electoralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. électoralisme)

1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obținerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.