precădere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + cădere)

1. prioritate; preferință.
2. cu ~ = mai ales, îndeosebi.

dextralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dextralité)

1. însușire de a folosi cu precădere mâna dreaptă.

fundamentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondamentaliste)

1. I. care se referă la fundamentalism.
2. referitor la fundamente, la revenirea la elementele de bază.
3. (protestantism) care apără o interpretare literală a textelor sacre.
4. II. adept al fundamentalismului.
5. cel care reduce religia la interpretarea strictă a textelor de bază sau originale.
6. extremist de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatic.

galant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galant, it. galante)

1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.

influență 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. influence)

1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc.
2. putere, trecere, precădere.

peisagistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. paesaggistico)

1. adj. referitor la peisaj.
2. (despre pictură, opere literare sau muzicale) care își propune cu precădere descrierea unui peisaj.
3. s. f. ramură a picturii cuprinzând genul peisajului.

prioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. priorité)

1. însușire de a fi primul într-o succesiune temporală; anterioritate, întâietate.
2. importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva; precădere, primordialitate.
3. dreptul de a face ceva înaintea altora; avantaj special de care se bucură cineva sau ceva; (jur.) preferință.
4. (circulație) dreptul de a trece înaintea altora.
5. (circulație) ~ de dreapta = regulă de circulație care impune șoferului care vine din stânga să cedeze trecerea celui care vine din dreapta.